Arhitectura gradinilor in antichitate

Gradinile in istoria antica au avut la baza ideea de impacarea omului cu natura cat si o semnificatie mistico-religioasa, asociindu-se cu ideea de Paradis.
In orice perioada istorica, gradinile au fost amenajate in functie de starea de spirit si de emotiile designerului.
In timpuri stravechi  gradinaritul era considerat o arta cum era pictura, muzica si literatura, creand efecte senzoriale si sentimentale asupra privitorului prin imbinarea formelor, spatiilor si culorilor.

Gradinile din Egiptul Antic

In Egiptul Antic aceasta indeltnicire a dezvoltat un puternic simt estetic prin crearea de  tehnici noi care au fost folosite mai tarziu in agricultura, cum sunt cele hidraulice.
Aceasta civilizatie cu un grad foarte avansat de cultura si cu un simt estetic foarte bine dezvoltat a dat nastere la asa-zisele gradini de lux amenajate numai pentru demnitari in afara locuintei, pe langa rauri sau canale.
Aici erau plantati in cerc smochini, rodii, salcami, salcii si tamarisc iar in mijloc era creat un iaz cu plante acvatice cu lotusi albastri, rosii si albi.
Dupa expeditiile din Siria si Etiopia, egiptenii au venit cu noi soiuri de arbori si arbusti printre ele fiind ciresul, plopul, migdalul, trandafirul, mirtul, bananierul,  iasomia si iedera.

Gradinile din Grecia Antica

In Grecia Antica, gradinile erau folosite in scopuri de decor pentru public, in temple, scoli si cladiri publice. 
Deobicei erau amenajate in pietele publice plante mari cu scopul de a oferi umbra si racoare, cum sunt: plopii, ulmul, chiparosul, bananierul.
In grecia vita de vie era cultivata si in scop decorativ, aceasta fiind urcata pe scheleti de lemn, gen foisor. Trandafirii deasemeni erau plante foarte des intalnite in pietele publice si in gradinile, atat private, cat si cele publice.

Gradinile din Roma Antica

Odata cu inflorirea civilizatiei romane a inceput si adevarata arta a gradinaritului. Gradinile din Babilon, unele din cele mai mari din istoria antica erau situate pe malul raului Eufrat. Gradinile erau suprapuse fiind sprijinite de piloni foarte mari, pe langa acestia erau plantati pomi inalti pentru o sustinere mai buna, acestea fiind impodobite cu statui grandioase, scari foarte late si cu sisteme hidraulice ingenios construite.
In mijloc, gradinile, aveau plantate arbusti sculpatati in diferite forme geometrice, formand labirinturi mari de verdeata in care se regaseau banci, fantani si vase din lut.

Evul Mediu

Dupa caderea Imperiului Roman, ordinele religioase au inceput sa fie din ce in ce mai interesate in horticultura si peisagistica. Au inceput sa fie cultivate tot mai mult plante medicinale, pomi fructiferi,  leguminoase si plante decorative mici cu flori in jurul manastirilor. Gradinile cultivate cu plante medicinale constau in plantarea mentei, salviei, rozmarinului, cimbrului, busuiocului, etc, acestea fiind folosite si in condimentarea mancarurilor. Gradinile ornamentale constau in plantarea trandafilor, liliacului, crinilor, iasomiei si violetelor.
Gradinile ocupau suprafete mari, plane in forma dreptunghiulara sau patrata in jurul carora erau ridicate ziduri inalte impodobite cu coloane si statui. In cadrul acestora mai erau construite si iazuri cu peste si crescatorii de pasari.

Renascentismul

La inceputul secolului XVI arhitectii au imprumutat moda vilelor din Italia, cultivarea plantelor in pante pe dealuri, amenajarea cascadelor incadrate de chiparosi si pereti de marmura. Iazurile cu pesti au devenit un element nelipsit in amenajarea gradinilor si apa risipita din abundenta era pretutindeni sub forma de fantani arteziene sau mini cascade. Nu lipseau balustradele, scarile si peretii inalti impodobiti cu diferite sculpturi artistice. Florile au fost inlocuite cu citrice, mirt, laur, pini si chiparosi. Labirinturile formate din arbusti inalti au devenit un element primordial in aceasta perioada.

Gradinile Japoneze

Arhitectura caselor se afla in stransa armonie cu gradinile, iar acestia considerau aceasta arta o profunda expresie a iubirii si a contemplarii. Gradinile in acest stil sunt o imitatie a naturii simple si de aceea amenajarea gradinii consta in amplasarea pietrelor cu muschi, apa era condusa prin jgheaburi de dimensiuni mici in stil de cascada, lemnul si fierul sunt neslefuite folosite in starea exacta in care se gaseau in natura. Aici sunt  intalnite elemente imbinate ca echilibrul natural cu armonia, natura in stare pura cu creatiile minimale ale stilului Budist si tot aici sunt create primele ceremonii ale bautului de ceai.

Gradinile Englezesti

Pana la sfarsitul secolului XVI Anglia nu a cunoscut o inflorire in ceea ce priveste peisagistica, abia dupa domnia regelui Henric al VIII lea s-au construit gradini. Casele au inceput sa fie si ele impodobite in exterior cu scoici, pietre pretioase si oglinzi taiate in forme geometrice.

Gradinile Franceze

O influenta italiana a existat si in construirea si amenajarea gradinilor franceze in secolul XVI dar mai tarziu stilul baroc a castigat teren si a devenit stilul primordial in designul acestora.
Efectele intalnite in aceasta perioada si la aceste gradini sunt constituite de faptul ca gradinile nu mai erau impodobite si nici incarcate cu diferite ziduri sau statui, punandu-se accentul mai mult pe simplitate creand ideea de spatiu mai mare decat in realitate.
In acest stil sunt folosite mai mult foiasele ca teiul, dafinul, mesteacanul, castanul dar si coniferele. Gardurile nu mai erau construite din piatra sau marmura ci din plante vii tunse in diferite forme, de aici si termenul de gard viu.

Taguri:   gradinile, gradinaritul, Gradinile din Egiptul Antic, gradini de lux, smochini, rodii, salcami, lotusi albastri, ciresul, plopul, migdalul, trandafirul, mirtul, bananierul, iasomia

	Autor: Karisma S			Sursa: imobiliaremix
	Vizualizari     |     1409			Vezi toata stirea

Nume*		E-mail*
Titlu*
Comentariu*